Tiroidita autoimună și interacțiunea complexă dintre nutriție și funcția tiroidiană: ghid practic pentru optimizarea managementului simptomatologiei

Tiroidita autoimună afectează aproximativ 5% din populația globală, potrivit celor recente statistici medicale. Cea mai comună formă a bolii este Hashimoto, care este mai frecventă la femei decât la bărbați, cu un raport de 10:1. Afecțiunea apare atunci când sistemul imunitar atacă glanda tiroidă, provocând inflamație și, în timp, o reducere a producției de hormoni tiroidieni. Simptomele pot include oboseală, creștere în greutate, depresie și sensibilitate la frig. Deși nu există un tratament care să vindece tiroidita autoimună, există anumite soluții care pot ajuta la gestionarea simptomelor și la menținerea unei funcționări normale a metabolismului.

Cuprins:

1.2. Tiroidita autoimună - simptome și factori de risc

1.3. Tiroidita cronică autoimună la copii și adulți - cum se manifestă boala Hashimoto?

1.4. Tiroidita autoimună în sarcină - strategii pentru gestionarea simptomatologiei

2.Tiroidita autoimună - alimentele interzise și regimul alimentar recomandat

1. Tiroidita autoimună - ce trebuie să știm despre această afecțiune a glandei tiroide?

Tiroidita autoimună reprezintă un grup de afecțiuni în care sistemul imunitar al organismului atacă glanda tiroidă. Aceste condiții, care includ și tiroidita Hashimoto, sunt printre cele mai frecvente probleme ale glandei tiroide. Fiecare tip de tiroidită autoimună are caracteristici proprii, dar toate au în comun inflamația glandei tiroide cauzată de răspunsul imun al organismului. În continuare, vom explora aspectele esențiale ale diverselor forme de tiroidită autoimună, de la cauzele și simptomele lor, până la metodele de diagnostic și opțiunile de tratament disponibile.

1.1. Ce este tiroidita autoimună și cum poate fi clasificată? 

Sursa foto: Shutterstock.com

Tiroidita autoimună este un grup de afecțiuni în care sistemul imunitar atacă în mod eronat glanda tiroidă, considerând-o o substanță străină sau dăunătoare. O astfel de reacție autoimună provoacă inflamația glandei tiroide și poate duce la o producție anormală de hormoni tiroidieni.

Astfel, acțiunea tiroiditei autoimune asupra organismului poate cauza o serie de dereglări hormonale, care se manifestă prin hipertiroidism (producerea excesivă de hormoni tiroidieni) și hipotiroidism (nivel scăzut de hormoni). Aceste dezechilibre hormonale pot influența semnificativ metabolismul, creșterea, dezvoltarea și funcționarea mai multor sisteme din corp.

Tiroidita autoimună poate fi clasificată astfel:

• Tiroidita Hashimoto

Tiroidita Hashimoto este cea mai frecventă formă de tiroidită autoimună. În cazul acestei afecțiuni, sistemul imunitar produce anticorpi care atacă și distrug treptat glanda tiroidă. Acest lucru duce de obicei la hipotiroidism, adică o producție insuficientă de hormoni tiroidieni. Tiroidita Hashimoto poate evolua lent, iar simptomele pot apărea treptat în timp. 

Studiile arată că polenul crud, datorită proprietăților sale antioxidante și antiinflamatorii, poate ajuta în gestionarea bolii Hashimoto. Acesta este bogat în proteine, vitamine (în special B-uri), minerale și flavonoide, care contribuie la reducerea inflamației și sprijină sănătatea generală a organismului. Prin includerea polenului crud în dietă, persoanele cu Hashimoto pot beneficia de un suport nutritiv care susține funcția tiroidiană și ajută la ameliorarea simptomelor asociate cu această afecțiune autoimună.

• Boala Graves

Aceasta este o formă de tiroidită autoimună care duce la hipertiroidism. În boala Graves, sistemul imunitar produce anticorpi care stimulează glanda tiroidă să producă cantități excesive de hormoni tiroidieni. Afecțiunea poate cauza o gamă largă de simptome, inclusiv pierdere în greutate, nervozitate, tremur și probleme oculare.

• Tiroidita postpartum

Tiroidita postpartum apare la unele femei în primul an după naștere. Afecțiunea poate începe cu o fază de hipertiroidism, urmată de o fază de hipotiroidism. În multe cazuri, funcția tiroidiană revine la normal după câteva luni, dar unele femei pot dezvolta hipotiroidism permanent.

• Tiroidita silențioasă

Spre deosebire de alte forme de tiroidită, tiroidita silențioasă nu cauzează de obicei durere sau disconfort în zona glandei tiroide, ceea ce poate face ca diagnosticul să fie mai dificil. Această afecțiune este adesea asociată cu modificări hormonale, dar poate apărea și în alte contexte, precum stresul sau infecțiile virale. 

De regulă, funcția tiroidiană se poate normaliza după câteva luni. Cu toate acestea, este important de menționat că unele persoane pot dezvolta hipotiroidism permanent ca urmare a distrugerii celulelor tiroide, fapt ce poate necesita tratament hormonal pe termen lung. 

1.2. Tiroidita autoimună - simptome și factori de risc

Sursa foto: Shutterstock.com

Persoanele care suferă de o formă de tiroidită autoimună pot experimenta o varietate de simptome, care pot influența atât starea lor fizică, cât și cea emoțională, conducând la stări de anxietate și depresie. Din cauza simptomelor variate și a progresiei lente a bolii, multe persoane afectate nu sunt diagnosticate timp de ani de zile, ceea ce le poate afecta negativ stilul de viață, relațiile și productivitatea profesională.

Studiile sugerează că predispoziția genetică joacă un rol semnificativ în dezvoltarea bolii, fiind observată o legătură între tiroidita autoimună și anumite gene specifice. De asemenea, influențele externe, precum infecțiile virale și expunerea la substanțe chimice toxice pot contribui la declanșarea și progresia bolii. Un alt studiu recent a constatat că fluctuațiile hormonale, în special în timpul sarcinii sau menopauzei, pot agrava simptomele tiroiditei autoimune, accentuând riscurile pentru femeile care sunt deja predispuse la această afecțiune.

Cum se manifestă tiroidita autoimună? Unele dintre cele mai frecvente simptome ale tiroiditei autoimune includ:

• Oboseală extremă: persoanele afectate pot simți o oboseală persistentă care nu se ameliorează odată cu odihna, afectându-le activitățile zilnice;
  
• Creșterea în greutate: tiroidita autoimună este caracterizată de un metabolism încetinit. Tiroidita autoimună poate duce la îngrășare, chiar dacă persoana în cauză este activă și are o dietă adecvată;
  
• Sensibilitate la frig: cei diagnosticați cu tiroidită autoimună pot deveni extrem de sensibili la temperaturi scăzute, simțind frig chiar și în condiții normale;
  
• Căderea părului: această afecțiune poate cauza căderea excesivă a părului, factor care poate afecta stima de sine;
  
• Probleme de concentrare și tulburări de memorie;
  
• Depresie și anxietate: starea emoțională poate fi afectată, generând sentimente de tristețe, anxietate sau iritabilitate.

De asemenea, tiroidita autoimună poate cauza infertilitate în rândul femeilor. În special tiroidita Hashimoto, poate duce la hipotiroidism, care provoacă neregularități menstruale și dificultăți în ovulație. Acest dezechilibru hormonal poate face concepția mai dificilă, iar inflamația asociată cu boala poate influența sistemul imunitar, crescând riscul de complicații în timpul sarcinii și avort spontan. 

Care sunt factorii de risc ai tiroiditei autoimune?

Tiroidita autoimună afectează în special femeile, cu o incidență mult mai mare comparativ cu cea a bărbaților. Această predispoziție se datorează, în parte, influențelor hormonale și diferențelor în răspunsul imun între cele două sexe. Anumiți factori de risc pot crește probabilitatea dezvoltării acestei afecțiuni, inclusiv istoricul familial de boli autoimune și expunerea la factorii de mediu. În plus, femeile aflate la anumite etape ale vieții, precum sarcina sau menopauza, pot fi mai vulnerabile la dezvoltarea tiroiditei autoimune, în special Hashimoto.

Principalii factori de risc ai tiroiditei autoimune includ:

• Genul feminin: femeile sunt mult mai predispuse să dezvolte tiroidita autoimună comparativ cu bărbații.
• Istoricul familial: persoanele cu un istoric familial de boli tiroidiene sau alte afecțiuni autoimune au un risc crescut.
• Vârsta: tiroidita autoimună este mai frecventă la persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani.
• Expunerea la substanțe chimice: expunerea la toxine sau produse chimice, precum pesticidele, metalele grele (cum ar fi plumbul și mercurul) sau substanțele chimice utilizate în industria cosmetică, poate crește riscul de dezvoltare a tiroiditei autoimune.
• Infecții virale: anumite infecții virale au fost asociate cu un risc crescut de dezvoltare a bolii.
• Fluctuațiile hormonale din sarcină sau menopauză pot influența riscul apariției bolii.

De altfel, persoanele cu tiroidită au un risc mai mare de a dezvolta alte boli autoimune din cauza predispoziției genetice și a disfuncției sistemului imunitar. Așadar, nu este clar dacă tiroidita cauzează direct aceste alte boli sau dacă ambele sunt rezultatul unor factori genetici și imuni comuni. De exemplu, o persoană cu tiroidită autoimună poate dezvolta și boala celiacă, dar nu toți cei cu boala celiacă vor avea tiroidită.

Bolile asociate cu tiroidita autoimună includ:

• Boala celiacă;
• Sindromul ovarelor polichistice (PCOS);
• Diabetul zaharat de tip 1;
• Anemia pernicioasă;
• Lupus eritematos sistemic;
• Artrita reumatoidă;
• Scleroza multiplă.

Diagnosticul și tratamentul tiroiditei autoimune

Diagnosticul tiroiditei autoimune implică o combinație de evaluări clinice, analize de laborator și, în unele cazuri, imagistică. Primul pas constă în evaluarea simptomelor pacientului și în istoricul medical, inclusiv înregistrarea oricăror afecțiuni autoimune în familie. Medicul va efectua, de asemenea, un examen fizic, care poate include palparea glandei tiroide pentru a identifica eventualele anomalii sau umflături.

Analizele de sânge sunt esențiale pentru diagnosticarea tiroiditei autoimune, în special pentru a determina nivelurile hormonale tiroidiene (TSH, T3 și T4) și prezența anticorpilor specifici. Cel mai frecvent, se măsoară anticorpii anti-peroxidază tiroidiană (anti-TPO) și anticorpii anti-tiroglobulină, care indică o reacție autoimună. În unele cazuri, se poate recurge la ecografia tiroidiană pentru a evalua dimensiunea și structura glandei tiroide, ajutând la identificarea eventualelor leziuni sau noduli.

Tratamentul tiroiditei autoimune se poate împărți în:

• Tratamentul hipotiroidiei include Levotiroxină, care este un hormon tiroidian sintetic ce restabilește nivelurile hormonale normale și ameliorează simptomele bolii cronice. Tratamentul trebuie administrat pe termen lung, cu monitorizare regulată a funcției tiroidiene.
  
• Tratamentul hipertiroidiei - unul dintre principalele abordări este utilizarea medicamentelor antitiroidiene, care inhibă producția de hormoni tiroidieni, contribuind astfel la normalizarea funcției tiroidiene. În cazurile în care medicamentele nu sunt suficiente, se poate recurge la iodul radioactiv, o opțiune care distruge țesutul tiroidian hiperactiv, reducând astfel nivelul hormonilor tiroidieni din organism.
  
• Managementul simptomelor - terapia psihologică joacă un rol crucial în gestionarea anxietății și depresiei asociate cu boala, oferind suport emoțional și strategii de coping. De asemenea, modificările stilului de viață, precum adoptarea unei diete echilibrate, practicarea exercițiilor fizice regulate și utilizarea tehnicilor de relaxare, contribuie semnificativ la bunăstarea generală a pacienților. În general, sunt prescrise și anumite suplimente pentru tiroidă. Acestea pot include seleniu, zinc, magneziu și complexul de vitamine B, care pot fi luate sub formă de capsule sau ca polen crud, pentru o abordare mai naturală. Aceste suplimente contribuie la susținerea funcției tiroidiene și la ameliorarea simptomelor asociate cu disfuncțiile tiroidiene, oferind nutrienți esențiali care pot sprijini sănătatea generală a organismului.

1.3. Tiroidita cronică autoimună la copii și adulți - cum se manifestă boala Hashimoto?

Tiroidita cronică autoimună, cunoscută și sub numele de boala Hashimoto, este o afecțiune care se poate manifesta atât la copii, cât și la adulți. Deși afecțiunea poate apărea la orice vârstă, este mai frecvent diagnosticată la femei, cu o incidență crescută între 30 și 60 de ani, dar și la copii, ceea ce face ca recunoașterea timpurie a simptomelor și manifestărilor tiroiditei autoimune să fie esențială pentru gestionarea acestei afecțiuni.

Manifestările clinice ale bolii Hashimoto pot varia semnificativ de la o persoană la alta. La copii, tiroidita cronică autoimună are simptome ce pot include oboseală excesivă, dificultăți de concentrare, creștere în greutate, intoleranță la frig și o dezvoltare întârziată. În cazul adulților, simptomatologia poate fi similară, dar poate include și simptome emoționale, precum depresia și anxietatea, dar și tulburări de memorie. Un alt aspect important este că boala poate evolua lent, iar persoanele afectate pot să nu fie conștiente de faptul că au tiroidită autoimună până când apare o complicație. 

De ce apare Hashimoto la copii?

Boala Hashimoto este o afecțiune autoimună care poate apărea și la copii, deși este mai frecvent întâlnită la adulți. Incidența bolii Hashimoto la copii este relativ rară comparativ cu adulții, dar studiile sugerează că aceasta a crescut în ultimii ani. Estimările arată că tiroidita autoimună afectează aproximativ 1-2% din populația pediatrică. De asemenea, se observă o prevalență mai mare în rândul fetelor decât al băieților, raportul fiind de aproximativ 4:1.

Cauzele exacte ale dezvoltării tiroiditei autoimune la copii nu sunt complet înțelese, dar se crede că o combinație de factori genetici, de mediu și hormonali contribuie la declanșarea bolii. Părinții ar trebui să fie atenți la semnele și simptomele bolii Hashimoto, care pot include oboseală, creștere în greutate, intoleranță la frig și modificări de dispoziție. În acest caz, consultarea unui medic pentru evaluare și diagnosticul tiroiditei autoimune corespunzător este crucială. 

1.4. Tiroidita autoimună în sarcină - strategii pentru gestionarea simptomatologiei

Creșterea nivelurilor de hormoni estrogeni și modificările sistemului imunitar în timpul sarcinii pot declanșa sau exacerba tiroidita autoimună la femeile predispuse genetic. Acest lucru se întâmplă deoarece sistemul imunitar matern suferă modificări pentru a tolera fătul, ceea ce poate duce la o activare inadecvată a autoanticorpilor tiroidieni.

Pentru femeile care au deja tiroidită autoimună, sarcina poate prezenta provocări suplimentare. Glanda tiroidă trebuie să producă cu 50% mai mulți hormoni pentru a satisface nevoile mamei și fătului în dezvoltare. Dacă tiroida nu poate face față acestei cereri crescute din cauza daunelor cauzate de tiroidita autoimună, pot apărea complicații precum avortul spontan, nașterea prematură, preeclampsia sau întârzierea dezvoltării cognitive a copilului.

Iată câteva sfaturi pentru gestionarea simptomelor tiroiditei autoimune în sarcină:

• Monitorizare regulată: se recomandă efectuarea regulată a testelor de sânge, pentru a verifica nivelurile hormonilor tiroidieni (TSH, T4 liber) și ale anticorpilor.
  
• Ajustarea medicației: nevoia de hormoni tiroidieni cresc în timpul sarcinii, așa că poate fi necesară creșterea dozei de levotiroxină.
  

• Suplimentarea cu iod: este important ca dieta să fie ajustată astfel încât să se consume cantități suficiente de iod, dar doar sub îndrumarea medicului. Iodul este esențial în tiroidita autoimună, deoarece ajută la sinteza hormonilor tiroidieni, care reglează metabolismul, energia și multe funcții vitale.
  
• Dietă echilibrată: o dietă bogată în nutrienți, care include alimente bogate în seleniu (nuci braziliene, pește) și zinc (carne slabă, semințe de dovleac), poate susține funcția tiroidiană.
  
• Exerciții ușoare, aprobate de medic, pot contribui la îmbunătățirea circulației și a stării generale de bine.
  
• Evitarea alergenilor cunoscuți: persoanele cu alergii alimentare sau de mediu cunoscute ar trebui să le evite pentru a preveni stimularea suplimentară a sistemului imunitar.
  
• Suplimentarea cu vitamina D poate ajuta la reglarea sistemului imunitar și la susținerea funcției tiroidiene.
  
• Suport emoțional: sănătatea mintală este importantă, iar sprijinul din partea familiei, prietenilor sau grupurilor de suport pentru persoanele cu afecțiuni tiroidiene poate fi benefic.

2. Tiroidita autoimună - alimentele interzise și regimul alimentar recomandat