Guta - simptome, cauze și modalități de gestionare a bolii

Guta este o afecțiune care ridică numeroase întrebări, de la ce înseamnă guta și care sunt principalele simptome, până la modul în care poate fi prevenită și tratată. Fiind o formă de artrită inflamatorie asociată cu dureri puternice, această boală influențează semnificativ calitatea vieții celor afectați.

Pentru a o gestiona eficient, este important să înțelegi atât cauzele și factorii de risc, cât și rolul pe care îl au alimentația și stilul de viață. Diferența dintre alimente permise la gută și alimente interzise la gută poate face o mare diferență în prevenirea crizelor. Acest articol îți oferă informații esențiale despre simptome, diagnostic și tratament, dar și recomandări practice pentru un control mai bun al bolii.

Rezumat:

• Guta este o formă de artrită inflamatorie cauzată de acumularea cristalelor de acid uric, manifestată prin dureri intense și inflamații articulare.

• Simptomele dramatice ale gutei includ debut brusc al durerii, roșeață, umflare și sensibilitate extremă, cel mai frecvent la degetul mare al piciorului.

• Gestionarea și prevenirea bolii presupun tratament medical, adaptarea regimului alimentar, dar și monitorizarea constantă a nivelului de acid uric.

Cuprins:

• Ce este guta și care sunt principalele simptome ale acestei afecțiuni?

• Cauzele apariției gutei și factorii de risc - de ce apare boala

• Diagnosticarea gutei - metode și investigații medicale esențiale

• Regimul alimentar adecvat în gută - ce să mănânci și ce să eviți

• Prevenirea gutei și a complicațiilor asociate - pași pentru controlul bolii

Ce este guta și care sunt principalele simptome ale acestei afecțiuni?

Guta este o formă complexă de artrită inflamatorie, declanșată atunci când nivelul de acid uric din sânge depășește limitele normale. Această boală apare prin acumularea cristalelor de urat monosodic în articulații și țesuturile din jur, ceea ce provoacă inflamație severă și durere intensă. Dacă odinioară era cunoscută ca „boala regilor”, astăzi guta afectează persoane din toate categoriile sociale, fiind mai frecvent întâlnită la bărbații cu vârste între 40 și 60 de ani.

Cum se instalează boala

Acidul uric se formează natural în organism prin descompunerea purinelor, substanțe prezente în celule și în anumite alimente. În mod normal, el se dizolvă în sânge și este eliminat prin rinichi. Atunci când echilibrul este perturbat, apar situații precum:

• producție excesivă de acid uric;

• eliminare deficitară prin rinichi;

• combinația dintre cele două.

Rezultatul este hiperuricemia, factorul principal care poate declanșa o criză de gută.

Cum se manifestă o criză de gută

Simptomele sunt de obicei dramatice. Criza debutează brusc, adesea noaptea, printr-o durere intensă care trezește pacientul din somn. Articulația afectată devine roșie, fierbinte, umflată și extrem de sensibilă, iar simplul contact cu cearșaful poate fi insuportabil.

Unde apare cel mai frecvent

Localizarea clasică este la degetul mare de la picior - numită podagră - și se manifestă prin durere pulsatilă, roșeața pielii și dificultatea de a purta încălțăminte. Totuși, guta poate afecta și alte articulații: genunchi, degete de la mâini sau coate, generând aceleași simptome neplăcute.

Cum evoluează în timp

Pe măsură ce boala avansează, pot apărea și alte manifestări. Unele persoane prezintă febră și frisoane în timpul atacurilor, iar după calmarea crizei pielea din zona afectată se poate exfolia. În timp, pot apărea și noduli subcutanați numiți tofi, adică depozite de cristale de urat, localizați la urechi, coate sau degete.

Durata și riscul de recurență

O criză de gută durează între 3 și 10 zile, iar simptomele se ameliorează progresiv, chiar și fără tratament. Totuși, această aparentă dispariție poate fi înșelătoare. Fără intervenție medicală și măsuri preventive, boala continuă să evolueze, favorizând episoade repetate, de regulă mai severe decât primul atac.

Cauzele apariției gutei și factorii de risc - de ce apare boala

Înțelegerea cauzelor gutei este esențială pentru prevenirea și gestionarea corectă a bolii. Guta nu apare peste noapte, ci este rezultatul unei combinații de factori genetici, de mediu și de stil de viață, care influențează modul în care organismul procesează acidul uric.

Rolul acidului uric în apariția gutei

Principala cauză a bolii este hiperuricemia, adică nivelul crescut de acid uric din sânge. Aceasta poate apărea în două situații:

• producția excesivă de acid uric de către organism;

• eliminarea deficitară prin rinichi.

În majoritatea cazurilor, rinichii nu reușesc să elimine eficient acidul uric, iar în restul, corpul produce în exces.

Influența factorilor genetici

Moștenirea genetică are un rol important. Dacă există rude apropiate cu gută, riscul personal de a dezvolta boala este mai mare. Anumite variații genetice pot afecta funcția renală, reducând capacitatea de eliminare a acidului uric și favorizând acumularea acestuia.

Alimentația și stilul de viață

Dieta reprezintă un factor de risc pe care îl poți controla. Consumul de alimente bogate în purine favorizează acumularea acidului uric. Printre cele mai incriminate se numără:

• carnea roșie și organele (ficat, rinichi, creier);

• pești precum sardinele, anșoa sau macroul;

• fructele de mare.

De asemenea, băuturile îndulcite cu fructoză și consumul excesiv de alcool, mai ales berea, pot declanșa atacuri de gută.

Obezitatea și sindromul metabolic

Persoanele cu obezitate au un risc de până la trei ori mai mare de a dezvolta gută. Țesutul adipos produce substanțe care împiedică eliminarea acidului uric, iar sindromul metabolic - caracterizat prin obezitate abdominală, rezistență la insulină, hipertensiune și dislipidemie - accentuează predispoziția către boală.

Medicamente și alte afecțiuni asociate

Anumite tratamente pot crește nivelul acidului uric. Printre acestea se numără diureticele, aspirina în doze mici, ciclosporina sau unele medicamente antituberculoase. În plus, bolile cronice, cum ar fi insuficiența renală, hipertensiunea arterială, diabetul și afecțiunile cardiovasculare, sunt adesea corelate cu guta, într-un cerc vicios în care fiecare problemă agravează cealaltă.

Diagnosticarea gutei - metode și investigații medicale esențiale

Pentru a diagnostica gută cu precizie, este necesară o abordare sistematică, deoarece simptomele pot fi similare cu cele ale altor afecțiuni articulare. Procesul include evaluarea clinică, analizele de laborator și investigațiile imagistice.

Evaluarea clinică și istoricul medical

Primul pas îl reprezintă consultația medicală detaliată. Specialistul analizează istoricul pacientului, factorii de risc și descrierea simptomelor. Detalii precum debutul brusc, intensitatea durerii, localizarea la degetul mare al piciorului și apariția nocturnă sunt indicii esențiale. De asemenea, se verifică istoricul familial de gută și prezența altor boli asociate.

Examenul fizic

În timpul examinării, medicul urmărește semnele caracteristice artritei gutoase. Printre acestea se numără:

• roșeața și umflarea articulațiilor;

• căldura locală și sensibilitatea la atingere;

• prezența tofilor subcutanați (noduli cu cristale de urat), frecvenți în cazurile cronice.

Analizele de laborator

Măsurarea nivelului de acid uric este un pas obligatoriu, dar nu suficient. Un nivel crescut de acid uric sugerează hiperuricemie, însă nu confirmă automat diagnosticul, deoarece unele persoane nu dezvoltă niciodată boala. Mai mult, în timpul unei crize, valorile pot fi normale sau chiar scăzute. Analiza lichidului sinovial, obținut prin artrocenteză, rămâne cea mai sigură metodă: identificarea cristalelor de urat monosodic la microscopul cu lumină polarizată confirmă fără echivoc diagnosticul.

Rolul investigațiilor imagistice

Metodele moderne aduc informații suplimentare importante. Ecografia musculo-scheletală permite vizualizarea depozitelor de cristale și a inflamației țesuturilor moi. În plus, tomografia computerizată cu dublă energie (DECT) poate evidenția depunerile de urat chiar și în absența simptomelor acute, fiind utilă atât pentru diagnostic, cât și pentru monitorizarea răspunsului la tratament.

Tratamentul gutei și gestionarea crizelor - opțiuni eficiente

Tratamentul gutei urmărește două obiective esențiale: ameliorarea rapidă a simptomelor în timpul crizelor și prevenirea atacurilor viitoare prin controlul pe termen lung al nivelului de acid uric. Abordarea trebuie personalizată, în funcție de stadiul bolii, frecvența crizelor și prezența altor afecțiuni asociate.

Tratamentul crizei de gută

În timpul unui atac, intervenția rapidă este esențială pentru reducerea durerii și a inflamației. Opțiunile terapeutice includ:

• AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) - eficiente în calmarea durerii, dar contraindicate la pacienții cu probleme gastrice, renale sau cardiovasculare.

• Colchicina - eficientă dacă este administrată în primele ore ale crizei, acționând prin reducerea inflamației provocate de cristalele de urat. Dozajul trebuie atent monitorizat pentru a evita efectele adverse digestive.

• Corticosteroizii - reprezintă alternativa pacienților care nu pot lua AINS sau colchicină; se administrează oral, intramuscular sau intraarticular, fiind utili mai ales când este afectată o singură articulație mare.

Tratamentul pe termen lung

Scopul principal este menținerea nivelului de acid uric în limite normale, pentru a preveni acumularea cristalelor și apariția unor noi crize. În acest sens, medicul poate recomanda terapii care fie reduc producția de acid uric, fie favorizează eliminarea lui prin rinichi. Alegerea tratamentului depinde de starea generală de sănătate și de răspunsul pacientului la medicamente.

Opțiuni în cazurile severe

La pacienții cu gută cronică, tofi voluminoși sau distrugere articulară, tratamentul chirurgical poate fi necesar. Îndepărtarea tofilor reduce durerea și îmbunătățește mobilitatea, iar în cazurile avansate se poate recurge la artroplastie.

Rolul stilului de viață

Pe lângă tratamentul medicamentos, schimbările de stil de viață joacă un rol major. Recomandările includ:

• reducerea greutății corporale;

• limitarea consumului de alcool;

• dieta săracă în purine;

• hidratare adecvată și activitate fizică regulată.

Regimul alimentar completat de aceste măsuri susține tratamentul medicamentos și reduce semnificativ riscul apariției unor noi crize.

Regimul alimentar adecvat în gută - ce să mănânci și ce să eviți

Regimul alimentar are un rol major în gestionarea gutei, deoarece influențează nivelul de acid uric și frecvența atacurilor. Chiar dacă modificările dietetice nu pot înlocui tratamentul medicamentos în cazurile severe, ele rămân esențiale și pot contribui semnificativ la reducerea riscului de recurență.

Legătura dintre purine și acidul uric

Alimentele bogate în purine se transformă în acid uric în timpul metabolismului. Consumul excesiv al acestora poate declanșa atacuri de gută sau agrava simptomele deja existente.

Alimente de evitat

Pentru a preveni crizele, este recomandată evitarea alimentelor cu un conținut ridicat de purine, cum ar fi:

• carnea roșie și organele (ficat, rinichi, creier, inimă);

• anumite tipuri de pește și fructe de mare (sardine, anșoa, macrou, hering, scoici, creveți);

• băuturile alcoolice, în special berea, care are efect dublu negativ - prin alcool și purinele din drojdie;

• băuturile îndulcite cu fructoză, inclusiv sucurile concentrate și carbogazoase.

Alimente permise

În schimb, există multe opțiuni nutritive care susțin sănătatea și pot fi incluse într-o dietă echilibrată pentru gută:

• legume și fructe proaspete - bogate în vitamine și antioxidanți;

• cereale integrale (ovăz, quinoa, orez brun, pâine integrală);

• produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi - lapte degresat, iaurt natural, brânzeturi slabe;

• nuci, semințe și leguminoase (migdale, fasole, linte, năut).

Un plus de valoare poate aduce și integrarea unor produse apicole, cum este păstura, recunoscută pentru aportul de nutrienți și pentru rolul de sprijin în menținerea sănătății generale. Păstura, denumită și „pâinea albinelor”, contribuie la detoxifierea organismului, la protecția ficatului și la întărirea sistemului imunitar. Prin conținutul său bogat în vitamine, minerale și antioxidanți, păstura poate completa dieta persoanelor cu gută, susținând echilibrul metabolic și reducerea inflamației.

Rolul hidratării

Consumul adecvat de lichide este esențial. 2-3 litri de apă zilnic ajută la diluarea acidului uric și la eliminarea acestuia prin rinichi. Apa simplă rămâne opțiunea ideală, dar se pot consuma și ceaiuri de plante sau apă minerală.

Prevenirea gutei și a complicațiilor asociate - pași pentru controlul bolii

Prevenirea gutei este cea mai eficientă cale de a evita disconfortul și complicațiile asociate acestei boli. Prin schimbări în stilul de viață și măsuri proactive, riscul de apariție a crizelor poate fi redus semnificativ, iar calitatea vieții menținută pe termen lung.

Controlul greutății și activitatea fizică

Excesul ponderal favorizează apariția gutei și intensifică inflamația din articulații. În plus, obezitatea pune presiune mecanică suplimentară pe articulațiile deja vulnerabile. Exercițiile regulate - mers rapid, înot, ciclism - sprijină controlul greutății și metabolismul acidului uric. Totuși, eforturile bruște și intense trebuie evitate, deoarece pot favoriza deshidratarea și pot declanșa o criză.

Sursă foto: Freepik.com

Gestionarea stresului și a bolilor asociate

Stresul cronic este un factor de risc adesea ignorat. Tehnici ca yoga, meditația sau activitățile recreative reduc inflamația și contribuie la o stare generală mai bună. În același timp, monitorizarea bolilor cronice - hipertensiune, diabet, insuficiență renală sau sindrom metabolic - este crucială, deoarece aceste afecțiuni se pot influența reciproc cu guta, agravând evoluția bolii.

Evitarea factorilor declanșatori

Atacurile de gută pot fi prevenite prin reducerea expunerii la factori precum:

• deshidratarea;

• consumul excesiv de alcool (în special bere);

• traumatismele articulare;

• anumite medicamente care cresc nivelul acidului uric.

Sprijin suplimentar pentru articulații

Pe lângă măsurile clasice, suplimentele alimentare pentru reumatism pot susține sănătatea articulară și pot contribui la reducerea inflamației. Printre acestea se numără și păstura, recunoscută pentru aportul său nutritiv și pentru rolul pozitiv în susținerea imunității și a rezistenței organismului.

Complicațiile posibile

Ignorarea gutei poate duce la consecințe serioase: distrugerea articulațiilor, apariția tofilor, probleme renale (nefropatie uratică, calculi renali) și creșterea riscului cardiovascular. De aceea, prevenția și monitorizarea regulată prin controale medicale - măsurarea acidului uric, verificarea funcției renale și monitorizarea tensiunii arteriale - sunt pași esențiali pentru protejarea sănătății.

În concluzie, guta este o boală complexă, dar cu o înțelegere corectă și un plan de acțiune bine pus la punct, poate fi gestionată eficient. Recunoașterea timpurie a manifestărilor reprezintă primul pas pentru a evita complicațiile și a controla evoluția bolii.

Gestionarea gutei nu se limitează doar la calmarea durerii în timpul crizelor. Este esențial ca tratamentul să includă atât soluții imediate, cum ar fi tratament pentru gută la picior în fazele acute, cât și măsuri de prevenire pe termen lung. Reducerea acidului uric, adaptarea regimului alimentar și monitorizarea constantă a sănătății articulațiilor fac diferența între o viață marcată de atacuri recurente și una activă, echilibrată.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, respectarea recomandărilor medicale și utilizarea strategiilor de prevenție permit pacienților să își păstreze mobilitatea și să reducă riscul de crize viitoare. În plus, controalele medicale regulate și ajustarea tratamentului contribuie la o bună calitate a vieții, chiar și în prezența acestei afecțiuni.

Referințe:

• Mayo Clinic - Gout

• Versus Arthritis - Gout

• Centers for Disease Control and Prevention - Gout

Disclaimer: Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc sfatul medical de specialitate. Pentru diagnostic și tratament personalizat, adresează-te întotdeauna unui medic.